„Autostrada Soarelui” (A2) a fost prima autostradă construită în România post-socialistă; scopul său era acela al unui coridor rapid care leagă Bucureștiul de litoralul Mării Negre și a fost conceput pentru turismul estival și transportul de mărfuri care leagă rutier Portul Constanța de rețeaua de drumuri interioare. Proiectul a fost construit în două etape, implicând cooperare și parteneriat cu firme internaționale, în special cele franceze, deschizând infrastructura românească către investiții și expertiză externă. Concepută ca o infrastructură pentru mobilitate și agrement, autostrada a contribuit la creșterea fluxurilor sezoniere între capitală și coastă, restructurand relația dintre spațiul urban și linia țărmului. De-a lungul anilor, traseul său a devenit un peisaj simbolic al tranziției, reflectând schimbările sociale, economice și culturale ale României post-comuniste. Sinonim cu vara, vacanțe și călătorii rapide, „Autostrada Soarelui” acționează nu numai ca o infrastructură de transport, ci și ca simbol al unei noi hărți a mobilității și consumului.