Extinderea zonei Portului Constanța Sud–Agigea în anii 1970 și 1980 a fost strâns legată de construcția celei de-a doua faze a Canalului Dunăre – Marea Neagră. O parte semnificativă a solului și a rocii excavate în timpul lucrărilor de canal a fost folosită pentru terasamente, diguri și reabilitarea terenurilor necesare extinderii noului port și platformelor industriale la sud de Constanța. Portul Constanța Sud a fost conceput ca o infrastructură strategică integrată cu canalul, rafinăria Petromidia, complexele industriale și rețeaua feroviară, devenind unul dintre cele mai ambițioase proiecte logistice ale României socialiste. După 1990, și mai ales în ultimii 15–20 de ani, portul a suferit o modernizare extinsă care vizează transportul containerizat și logistica globală. Au fost dezvoltate terminale de containere specializate, sisteme digitale de gestionare a mărfurilor, conexiuni feroviare și rutiere îmbunătățite și facilități pentru transferul rapid de mărfuri între nave, trenuri și camioane. Acest model este cunoscut sub numele de transport intermodal, deoarece combină mai multe moduri de transport într-un singur lanț logistic. În mod ironic, o infrastructură construită inițial pentru economia socialistă planificată a devenit una dintre principalele porți ale României în rețelele globale de comerț maritim și capitalismul logistic contemporan.