În ultimii ani, șantierul naval Damen din Galați a devenit aproape în întregime specializat în construcția de nave militare. În 2025, compania a anunțat oficial că șantierul va primi statutul de „șantier naval militar”, având deja construit peste treizeci de nave militare pentru statele membre NATO și UE. În cadrul grupului Damen, Galațiul a devenit un veritabil centru de excelență pentru construcțiile navale militare. Această transformare este strâns legată de schimbarea politicii europene de securitate ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina. După 2022, țările europene și-au majorat semnificativ bugetele de apărare, în timp ce Uniunea Europeană a început să susțină și să finanțeze mai activ proiecte militar-industriale. În același timp, cererea de fregate, nave de patrulare, nave logistice și platforme navale specializate a crescut substanțial. Un exemplu interesant este nava de logistică militară HNLMS Den Helder, construită la Galați pentru Marina Regală a Țărilor de Jos. Mai recent, șantierul naval a lansat nava portugheză NRP D. João II, considerată prima navă europeană special concepută pentru a opera drone aeriene, navale și subacvatice. Conceptul din spatele acestei nave reflectă lecțiile învățate din războiul din Ucraina, unde dronele maritime și aeriene au transformat profund războiul naval și strategiile operaționale. În același timp, percepția unei amenințări în creștere a Rusiei atât în ​​Marea Neagră, cât și în Marea Baltică a încurajat Europa să-și reconstruiască propriile capacități industriale de apărare. Achiziția companiei germane NVL de către Rheinmetall și extinderea acesteia în sectorul naval sunt expresii ale aceleiași tendințe: consolidarea unei baze industriale europene capabile să producă rapid echipamente militare pe continent. Există și o ironie istorică interesantă. În timp ce Galațiul prosperă datorită contractelor militare generate de noul mediu geopolitic, Mangalia — situată la doar câteva sute de kilometri distanță și mult mai aproape de Marea Neagră — a intrat în faliment. Astfel, aceleași circumstanțe strategice care alimentează reindustrializarea militară a Europei produc simultan atât câștigători, cât și învinși în peisajul naval-industrial al României. Privit la o scară mai largă, Galațiul poate fi înțeles ca parte a ceea ce analiștii numesc uneori „economia europeană de rearmare”: un proces prin care șantierele navale, oțelăriile și companiile de apărare sunt reintegrate în strategia de securitate a continentului, după trei decenii în care globalizarea părea să diminueze importanța capacităților industriale locale. Războiul din Ucraina nu a creat această tendință, dar a accelerat-o dramatic.