Este una dintre cele mai importante infrastructuri energetice din România, deși este mai puțin cunoscută decât Portul Constanța sau rafinăria Petromidia. Din punct de vedere tehnic, este singurul terminal offshore Single Point Mooring (SPM) din România, situat la aproximativ 8,6 km de coastă lângă Portul Midia și conectat direct la rafinăria Petromidia prin conducte submarine. Capacitatea teoretică a terminalului este de aproximativ 16 milioane de tone pe an, potrivit datelor operaționale recente publicate de Rompetrol/KMG International. În practică, volumele de trafic sunt mai mici și depind de nevoile rafinăriei Petromidia. În 2023, terminalul a descărcat aproximativ 4,37 milioane de tone de țiței de la 53 de tancuri. Între 2009 și începutul lui 2024, peste 60 de milioane de tone de țiței au trecut prin terminal, majoritatea provenind din Kazahstan. Terminalul este operat de Midia Marine Terminal SA, companie din cadrul grupului KMG International (Rompetrol). KMG International este controlată de compania națională de petrol din Kazahstan, KazMunayGas. Drept urmare, infrastructura este deținută indirect de statul kazah prin grupul Rompetrol. La scară europeană, terminalul nu poate fi comparat ca volum cu marile terminale petroliere precum portul Rotterdam, portul Trieste, terminalul petrolier Gdańsk sau terminalele CPC și Novorossiysk de la Marea Neagră. Aceste instalații manipulează zeci sau chiar sute de milioane de tone anual. Cu toate acestea, semnificația Midiei nu constă în dimensiunea sa, ci în poziția sa strategică. Terminalul este una dintre principalele porți prin care țițeiul kazah intră în Uniunea Europeană fără a trece prin infrastructura energetică rusă. În ultimii ani, în urma războiului din Ucraina și a eforturilor Europei de a-și reduce dependența față de Rusia, fluxurile de energie originare din Kazahstan au devenit din ce în ce mai importante pentru securitatea energetică regională. Dacă Dobrogea este privită ca un sistem de infrastructuri strategice, Midia Marine Terminal ocupă un loc distinctiv în cadrul acesteia. În secolul al XIX-lea, silozurile de cereale ale lui Saligny și Portul Constanța au conectat exporturile agricole românești de piețele globale. Astăzi, Midia Marine Terminal și Petromidia conectează fluxurile de petrol din Asia Centrală și regiunea Caspică la economia europeană. Din această perspectivă, terminalul nu este doar o extensie a rafinăriei, ci o infrastructură geopolitică: un punct de întâlnire între resursele energetice ale Kazahstanului, transportul maritim la Marea Neagră și piața energetică a Uniunii Europene. Din 2022, acest rol a devenit mai vizibil ca niciodată.