Descrierea a fost construită în perioada comunistă ca parte a strategiei de industrializare a României și de dezvoltare a platformei petrochimice a Mării Negre. Construcția a început în anii 1970, iar rafinăria a devenit treptat operațională la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Numele Petromidia combină cuvintele benzină și Midia, portul din apropiere. Locația a fost aleasă datorită accesului direct la infrastructura maritimă, permițând importul de țiței și exportul de produse petroliere. Perioada socialistă În timpul regimului Ceaușescu, Petromidia a fost concepută ca un complex modern, integrat, capabil să prelucreze cantități mari de țiței și să aprovizioneze atât industria chimică, cât și economia națională. Rafinăria făcea parte dintr-o rețea mai largă de infrastructuri energetice, industriale și portuare dezvoltate în regiunea Dobrogea. După 1989 În urma căderii regimului comunist, rafinăria a întâmpinat dificultăți financiare și a suferit mai multe reorganizări. În anii 1990 și începutul anilor 2000, a acumulat datorii semnificative și a devenit subiectul proceselor de privatizare. În 2001, controlul rafinăriei a fost preluat de Grupul Rompetrol, condus atunci de Dinu Patriciu. Au urmat investiții majore, care au vizat modernizarea și creșterea capacității de procesare. Perioada KazMunayGas Din 2007, compania petrolieră de stat kazahă KazMunayGas este principalul acționar al Grupului Rompetrol. Astăzi, rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare. Povestea privatizării Petromidiei și a vânzării ulterioare a acesteia către investitori kazahi rămâne unul dintre cele mai controversate episoade ale capitalismului românesc post-1989. Despre privatizarea Petromidiei În anul 2000, rafinăria Petromidia era practic în colaps financiar, împovărată de datorii masive către stat și către bănci. Prin Grupul Rompetrol, Dinu Patriciu a achiziționat aproximativ 70% din acțiuni de la statul român. Prețul efectiv plătit pentru pachetul majoritar de acțiuni a fost de aproximativ 50,5 milioane USD, deși tranzacția totală a fost evaluată la aproximativ 615 milioane USD, cumpărătorul s-a angajat să își asume datoriile rafinăriei și să facă investiții substanțiale. Presa a subliniat imediat discrepanța dintre valoarea industrială a rafinăriei și suma plătită efectiv pentru acțiuni. Chiar și Radu Sârbu, șeful Fondului Proprietății de Stat (FPS), a declarat ulterior că valoarea de înlocuire a Petromidiei a fost estimată la aproximativ 1,2 miliarde USD, dar compania era nefuncțională și depășită de datorii. Scandalul: Iertarea datoriilor Controversa majoră a apărut în 2003. Guvernul condus de Adrian Năstase a emis o ordonanță prin care datoriile istorice ale Petromidiei față de stat – aproximativ 570–600 milioane USD – în obligațiuni pe termen lung. În practică, compania nu mai trebuia să ramburseze imediat această sumă. Susținătorii măsurii au susținut că fără restructurare, rafinăria s-ar fi prăbușit, investițiile nu ar fi fost posibile, iar Dobrogea ar fi pierdut mii de locuri de muncă. Criticii au descris însă operațiunea drept una dintre cele mai favorabile restructurari de datorii acordate vreodată unei companii private din România. De ani de zile, presa din România a făcut referire la episod ca: „datoria ștersă din pix”, „cadoul făcut lui Patriciu” sau lovitura Petromidia („tunul Petromidia”). O transformare spectaculoasă Între 2001 și 2007, Rompetrol a investit masiv în modernizarea rafinăriei. Conform cifrelor companiei: cifra de afaceri a crescut de la aproximativ 286 milioane USD la peste 2 miliarde USD; au fost modernizate capacitatea de procesare și infrastructura; Petromidia a devenit din nou una dintre cele mai importante rafinării din regiune. Această transformare a contribuit semnificativ la imaginea publică a lui Dinu Patriciu ca simbol al noii clase capitaliste a României. Marea afacere: Vânzarea către Kazahstan În august 2007, KazMunayGas, statistica Kazahstanului