Memorialul Victimelor Comunismului de la Poarta Albă, situat în apropierea fostelor lagăre de muncă de-a lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră, a fost inițiat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România ca un loc de comemorare a deținuților politici care au lucrat până la moarte la Canal între anii 1949 și 1953. Monumentul este compus din mai multe module de forță, fiecare marcat în zona de muncă transversală. Ansamblul a fost extins ulterior cu un muzeu în aer liber cu plăci comemorative și liste cu victimele identificate în arhive. Memorialul include și o reconstrucție a „Stâlpului Infamiei”, un dispozitiv de tortură asociat lagărului Poarta Albă și comandantului acestuia, Augustin Albon. La intrarea în complex sunt inscripționate versuri atribuite lui Radu Gyr, poet asociat cu mișcarea Gărzii de Fier (fasciști români în anii 1930 și 40). Privit de sus, aspectul monumentului seamănă cu o cruce fascistă stilizată. În fiecare an, aici au loc ceremonii și comemorări religioase dedicate victimelor comunismului și foștilor prizonieri politici ai Canalului la care participă neolegionari (fasciști români contemporani). Pentru a da un exemplu, lagărul de muncă de la Cernavodă (cunoscut sub numele de Columbia) a ținut, printre alți deținuți, ofițeri și subofițeri din armata română condamnați pentru crime de război comise pe Frontul de Est (în Uniunea Sovietică) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Surse din memorii (Canalul morții, Valentin Hossu-Longin) își amintesc cum au fost forțați să mărșăluiască în fiecare zi în drumul lor de la colonie la canal în fața școlarilor, în semn de umilință publică și de condamnare ideologică.