Silozurile proiectate de Anghel Saligny în Portul Constanța reprezintă una dintre cele mai vechi infrastructuri moderne de depozitare și export de cereale la scară largă din România. Construite la începutul secolului al XX-lea în cadrul programului de modernizare a portului în urma integrării Dobrogei în statul român, au fost proiectate de inginerul Anghel Saligny și inaugurate în jurul anilor 1909–1910. Ei au funcționat ca un sistem tehnologic avansat pentru vremea lor, combinând depozitarea verticală a cerealelor cu sisteme de încărcare mecanizată care permiteau transferul direct în nave. Aceste silozuri au transformat Constanța într-un centru cheie pentru exporturile agricole românești, facilitând transportul rapid de grâu și porumb din Câmpia Muntenească și bazinul Dunării mai larg către piețele internaționale. Din punct de vedere economic, silozurile au jucat un rol decisiv în integrarea României în economia globală agrară-export a începutului secolului al XX-lea, reducând costurile de transport și timpii de manipulare, crescând în același timp semnificativ volumele de export prin Portul Constanța. Aceștia au consolidat poziția portului ca principală poartă maritimă a României către Mediterana și Europa de Vest, într-un moment în care infrastructura feroviară și portuară devenea esențială pentru dezvoltarea capitalismului agrar regional. În perioada interbelică, silozurile au rămas o componentă centrală a comerțului cu cereale, susținând fluxurile comerciale către piețele din Europa și Orientul Apropiat. În perioada comunistă, silozurile au fost încorporate în economia planificată și extinse pentru a sprijini exporturile agricole de stat și logistica industrială a portului. După 1990, acestea au fost privatizate și concesionate comercianților internaționali de cereale și companiilor comerciale globale, devenind parte a infrastructurii prin care România s-a reintegrat pe piețele globale de mărfuri agricole. În urma invaziei rusești a Ucrainei în 2022, rolul silozurilor Constanța s-a schimbat dramatic. Portul a devenit unul dintre principalele coridoare alternative de export pentru cereale ucrainene sub așa-numitele „culori de solidaritate” ale Uniunii Europene. Volumul de tranzit a crescut brusc, ducând la presiuni de supracapacitate, operațiuni non-stop și un rol logistic sporit pentru portul în rețelele globale de securitate alimentară. Silozurile au devenit astfel o infrastructură critică în cadrul unui lanț de aprovizionare geopolitic care leagă Marea Neagră, Europa și piețele globale de mărfuri. În perspectivă pe termen lung, acest rol este legat și de evoluția portului Sulina, a cărui ascensiune și declin reflectă schimbări mai ample în Dunăre și rutele comerciale maritime. În secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, Sulina a fost un important nod de export de cereale în subordinea Comisiei Europene a Dunării, controlând accesul fluvial la Marea Neagră. Odată cu adâncirea sistemului de canale și modernizarea Portului Constanța – inclusiv silozurile lui Saligny – fluxurile comerciale și de capital s-au mutat treptat către Constanța, care a oferit o capacitate mai mare, integrare feroviară și infrastructură industrială. Declinul relativ al Sulinei și ascensiunea Constanței pot fi astfel citite ca rezultate ale ciclurilor schimbătoare ale capitalului global: de la un sistem fluvio-maritim reglementat la un sistem portuar industrial integrat dominat de logistică pe scară largă și de piețele globale de cereale. Despre Anghel Saligny Anghel Saligny (1854–1925) a fost unul dintre cei mai importanți ingineri ai României moderne și o figură centrală în transformarea infrastructurală a țării după 1878. Născut într-o familie de origine franceză stabilită în Moldova, Saligny aparținea unei elite tehnico-sociale strâns legată de aristocrația latifundiară și administrativă a vremii. Deși nu era „boier” în sensul clasic al marilor familii feudale, a fost educat și activ într-un mediu în care vechea clasă boierească rurală se adapta rapid la noul stat național, investind în învățământul tehnic, administrativ și infrastructura strategică.